Singuratatea… o balanta intre greutati si libertate

A fi singur este o experienta de viata, pe care o avem cu totii, mai devreme sau mai tarziu. Nu inseamna ca este ceva in neregula cu noi daca ne simtim singuri, inseamna ca este o etapa pe care o vom depasi la un moment dat. Multa lume considera ca este ceva anormal , ca este o problema aceasta nevoie de insingurare. Nu, nu este o problema psihica sau un stigmat, chiar daca cei din jur te pot arata cu degetul, poate fi o suferinta de singuratate sau o oboseala de aglomeratie. Si totusi singuratatea nu este ceva firesc omului, pentru ca persoana umana este o fiinta sociala, creata pentru comuniune, pentru relationare. Cu atât mai mult când în zilele noastre societatea pune o mare presiune pe aceasta categorie de oameni.

Și totuși exista o mare diferenta intre singuratate si solitudine. Singuratatea este definita ca o experienta subiectiva a individului prin izolarea lui sociala. Pot sa am prieteni si sa ma simt singur. In schimb, solitudinea este ceva ce vine din interiorul individului ca nevoie de moment si este traita cu liniste si impacare. De exemplu, un calugar care mediteaza sau un scriitor care se treage pentru a avea inspiratie. Nu trebuie sa ne fie teama de solitudine, este un moment in care reflectam asupra a ceea ce traim sau simtim, iar dupa aceea ne intoarcem mai bogati spirituali catre ceilalti.

In mediul actual ne este tot mai frica de a fi noi cu noi insine. Majoritatea oamenilor atunci cand nu sunt in prezenta unei persoane, deschid telefonul, incep sa butoneze, trimit un mesaj, intra pe facebook, whatsapp, adica fugim constant de acele momente care ne pot pune in contact cu noi insine. In viata alerta pe care o traim cu totii avem putine momente in care putem sa meditam la noi si sa analizam, sa ne preocupam de sufletul nostru si nu stim sa profitam de ele. Ar trebui sa depunem un efort constient si sa invatam cum sa ne bucuram mai mult de astfel de momente.

untitled

Continue Reading