Învingătoare la 10 ani!

Este un adevăr universal recunoscut că meseria de profesor este una dintre cele mai frumoase si importante. Zilnic este plină de provocări!
Oricât de mică ar fi experiența, atunci când elevii tăi nu vor să mai plece acasă după terminarea orei întrucât vor să mai rămână alături de tine, îți oferă o mulțumire sufletească specială. Înseamnă că le-a plăcut și că vor mai veni…

-Dragii mei, le-am spus la primul meu curs, prefer să mă strigați simplu pe nume, decât să îmi spuneți Doamna (și numele). Aici nu suntem la școală, așa că vă las pe voi să hotărâți cum doriți să îmi spuneți.
-Hi, hi! Se aud râsete… Doamna vrea să pară mai tânără! Exclamă râzând o elevă :))

Am râs și eu, mai ales atunci când m-am întors acasă și le-am povestit alor mei. Tot atunci fetița mea m-a privit curioasă și mi-a zis :

– Mami, râzi? Râzi, zi ?

Ea nu mă mai văzuse de foarte mult timp râzând… Am luat -o în brațe și am râs împreună! Mi -a plăcut să o văd așa fericită!

E aproape o lună de când nu mai știu de capul meu…Dar ea e mică… Nu știe…

Ca mamă, mă simt binecuvântată, iar ca profesoară mă simt onorată! Îi educ așa cum îmi doresc să fie și copiii mei la rândul lor educați! Sunt conştientă de faptul că am posibilitatea să îmi pun amprenta asupra caracterelor lor și să le modelez sufletele.
Poate vreodată în viața lor își vor aduce aminte că într-o zi profesoara de E.C.D i-a învățat de bine… ori de câte ori le-a vorbit despre pace și toleranță, despre ură și agresivitate, despre prietenie, despre drepturile copilului dar și despre obligații, despre protejarea mediului înconjurător, despre unitate și diversitate… Despre valori morale și sociale…

Ștefania a fost prima mea elevă. M-a reținut încă de la cursul de engleză, de atunci de când am intrat în sală și m-am prezentat și i-am invitat să se înscrie la cursurile mele. Tot Ștefania a fost cea care le-a povestit colegilor ei despre cât de mult ii plac cursurile mele și i-a convins și pe ei să se înscrie şi ulterior să participe.

O apreciez enorm, e o fetiță singură… Părăsită de părinți. Are 10 ani și un frățior de aproape 2 ani. Ambii cresc cu bunica lor, o femeie preocupată permanent de educația și sănătatea copiilor.
Am cunoscut-o atunci când a adus fișa de înscriere a Ștefaniei. Mi-a povestit că mama lor i-a părăsit, iar despre tatăl lor nu știe absolut nimic.

Revin la micuța mea elevă și vreau să subliniez faptul că este un copil deosebit! La școală are rezultate bune, iar în timpul liber urmează cursuri de dans, engleză, informatică, iar de puțin timp frecventează și cursurile mele.

Nu are tabletă şi nici calculator, e altfel decât majoritatea copiilor din ziua de azi. Este o fetiță simplă, ambiţioasă şi cu aspirații nobile. Mi-a spus că într-o zi vrea să ajungă medic. După părerea mea este o învingătoare! La doar 10 ani luptă pentru o viaţă mai buna!

Într-o altă zi i-am dat un chestionar să îl completeze și tare mult m-a impresionat răspunsul ei… Vrea să învețe ca să îi asigure frățiorului ei un trai decent. Așa ceva…

În desenul de mai jos a exprimat câteva dintre drepturile copiilor. Dreptul la sănătate, dreptul la jocă, dreptul la educaţie, dar şi dreptul la protecţie. E uimitor cum a descris ea protecţia…O mamă care îi întâmpină atunci când ea şi frăţiorul ei vin de la şcolă…o mamă care îi aşteaptă pe partea cealaltă a drumului…în loc să îi ţină de mână…

Iar mai jos a exprimat iubirea, pacea şi toleranţa…

Mi- am propus să o sprijin cât de mult pot! Spre deosebire de ceilalți copii, ea nu are copilărie…

Pe 10 aprilie va fi ziua ei…iar eu am o mare dilemă… Mă gândesc ce cadou să îi ofer….Nici nu știu ce anume ar bucura-o mai tare….

Continue Reading

Descoperă şi tu povestea untului care te scapă de tristeţe!

Povestea Kerrygold a început în Irlanda cu mulţi ani în urmă, mai exact pe data de 17 mai 1961, atunci când a fost înfiinţat un centru important de producție, cu scopul de a contribui la promovarea, încurajarea şi dezvoltarea exportului de lapte şi de produse lactate.

În fotografia de mai jos, îi observăm pe Vincent Colgan reprezentantul centrului şi președintele Irlandei, Eamonn de Valera, chiar în primăvara acelui an, la sediul companiei.

1-vincent-colgan-president-de-valera-spring-show

Irlanda deţine ca suprafaţă  6.9 milioane hectare, dintre care 4.2 milioane hectare  sunt utilizaţi pentru agricultură. Aproximativ 80% (3.36 milioane hectare) din terenul agricol este destinat păşunilor. Datorită precipitațiilor regulate, solul irlandez este irigat mai tot timpul și nu duce lipsă  de apă. Văcuţele irlandeze sunt cele mai fericite, pasc în aer liber până la 300 de zile pe an!

vaci-kerry-2 

Ştiaţi că, la nivel global,Irlanda este cel mai eficient producător de lapte?  Aproximativ 5 milioane de tone de lapte sunt produse în fiecare an.

Continue Reading

Ce-ai făcut toată ziua?

Tatăl a venit acasă şi i-a găsit pe fiii săi îmbrăcaţi în pijamale, jucându-se în nisipul din curte. În casă era o dezordine de nedescris. Într-o cameră, televizorul urla pe programul de desene animate, iar pe jos erau împrăştiate jucării şi haine. În bucătărie, chiuveta era plină cu vase nespălate. Mâncarea era împrăştiată pe masă, uşa frigiderului era larg deschisă. Tatăl urca scările în grabă călcând peste jucării şi haine împrăştiate peste tot, căutându-şi soţia. De sub uşa de la baie ieşea apă. Intrând în baie observă că robinetele nu erau închise…peste tot era apă.

dezordine

În dormitor şi-a găsit soţia în pat, citind o carte. Ea s-a uitat la el şi zâmbind a întrebat cum a fost ziua de lucru.El s-a uitat mirat la ea şi a întrebat:

„- Ce s-a întâmplat aici?”

Ea a zâmbit din nou şi i-a răspuns:

„- Ştii cum în fiecare zi te întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua, căci nu se vede nimic.”

„-Da”, răspunse soţul.

” -Ei bine, astăzi n-am făcut nimic şi se vede.”

sotie citind o carte

” Ce-ai făcut toată ziua?” este o întrebare specifică multor bărbaţi. Rareori se întâlnesc aprecieri faţă de lucrul în casă al soţiilor. Sau uneori aprecierile vin prea târziu.

te-iubesc

Continue Reading

Din perlele băieţelului meu

 

Azi dimineaţă, de vorbă cu copilul meu, în vârstă de 6 ani:

Eu: -Ştii că mai e puţin şi începe şcoala?

El: -Da??? Cât de puţin?

Eu: -Trei săptămâni. La şcoală trebuie să înveţi, să asculţi şi să fii cuminte! Nu mai e joacă ca la grădi…

El: -Atunci e plictisitor! Nu o să fiu cuminte, să ma dea afară de la şcoală şi să am vacanţă tot timpul!!!

Eu: -Dar ca să ajungi „poliţist-inginer” aşa cum vrei tu, trebuie să înveţi 🙂

El:  -Mai bine vreau să fiu pensionar, ca o să am multe milioane!

 

Continue Reading

Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA

Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung.
Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

– Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de „noapte buna”.

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
– Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
– Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau – mai rau! – sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta…

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
– Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice – de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie… În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
– Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
– MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
– Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
– Se va descurca, ai sa vezi… În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta… Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii „uriasi” ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori… În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

– Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui – la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.

Continue Reading

Respect tuturor mamelor!

 

La multi ani, dragi mamici!
La multi ani, dragi mamici!

A devenit un obicei ca in fiecare an, la serbarea dedicata mamicilor, organizata cu ocazia zilei de 8 martie, sa imi umplu sufletul cu emotie si sa lacrimez pentru ca fiul meu imi canta si imi recita poezii. Nu exista un moment mai frumos si mai special in viata mea! Chiar nu se poate explica in cuvinte sentimentul acela cand privirea lui gingasa si zambetul lui frumos imi ating sufletul.

De la un an la altul traiesc acest moment altfel, parca de fiecare data mai intens si plin de emotii, numai la gandul ca a crescut, ca este mai mare si nu stiu cum sa fac sa ma bucur cat mai mult de aceste clipe frumoase. El si cu Galuscuta mea aduc primavara in sufletul meu. Ei doi sunt motivul pentru care prind aripi, doar tinandu-i de mana  reusesc  sa ating Raiul…Atunci cand sunt langa ei devin o persoana mai buna, blanda, rabdatoare si le sunt extraordinar de recunoscatoare pentru asta!

De- a lungul timpului, cei doi copii ai mei vor cunoaste mai multe experiente, atat pozitive cat si negative, dar eu voi fi acolo sa le ofer sprijinul meu neconditionat, indiferent de alegerile pe care le vor face. Ii voi intelege, nu ii voi judeca, si voi face tot posibilul sa ii pregatesc cat mai bine pentru deciziile pe care le vor lua.

Imi doresc ca iubirea mea sa ii faca increzatori in ei, sa devina oameni buni care doresc sa ajute si sa faca intotdeauna bine in aceasta lume. Sper ca cei doi fluturasi ai mei sa ramana la fel de apropiati ca acum si sa fie mereu cei mai buni prieteni!

E minunat sa fii mama! Nu este deloc usor, mamele isi sacrifica o mare parte din timpul lor pentru a le acorda cea mai buna ingrijire copiilor, de multe ori renuntand la viata lor sociala.  Se spune ca atunci cand Dumnezeu a creat-o pe Mama, era in a sasea zi de munca. Un inger a venit si l-a intrebat :

– Dar de ce muncesti atat de mult timp la femeia asta ?

– Pai nu vezi cat e de complicat ?! … Are peste 200 de piese: o poala suficient de mare cat sa-i stea trei copii in brate de-odata si care dispare de indata ce se ridica in picioare; are un sarut care vindeca orice boala, de la o zgarietura la o inima franta; e maleabila, dar nu e elastica si are sase perechi de maini …

– Sase perechi de maini ! … Imposibil, raspunse ingerul uimit.

– Eh, si asta nu e nimic pe langa cele trei perechi de ochi !… spuse Dumnezeu.

– Trei perechi de ochi ? … Pentru toate mamele ?, intreba ingerul inmarmurit …

– O, daa. O pereche care vede si printr-o usa inchisa … cand isi intreaba copilul ce face acolo, ea va sti deja raspunsul … O pereche de ochi la ceafa pentru a vedea ce trebuie sa stie, desi nimeni nu o va crede in stare de asa ceva … O pereche de ochi in frunte, cu care sa-si vada copilul, mai ales cand acesta este obraznic, si sa-i spuna ca-l intelege si ca-l iubeste fara ca macar sa scoata un singur cuvant.

– Dar, Doamne, nu e cam mult de munca intr-o singura zi? Poti termina si maine!

– Oh , dar NU pot! Sunt aproape de final si mi-e asa de draga! Se poate vindeca singura cand este bolnava si poate face mancare pentru 6 persoane din jumatate de kilogram de carne .

– Dar e asa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat si a pipait Mama.

– Da, e moale, dar e puternica. N-ai idee cate poate indura si realiza!!!

– Si va putea sa si gandeasca?, a intrebat ingerul …

– Nu numai ca va putea gandi, dar va fi capabila sa argumenteze si sa negocieze.

– O , Doamne , dar ti-a scapat putin material aici, in coltul ochiului … ti-am spus eu ca lucrezi prea mult la acest model !

– Dar nu e material, e o lacrima !

– O lacrima ?! La ce-i foloseste ?

– Ii va folosi la bucurie, la tristete, la dezamagire, la durere, la singuratate, la suparare, la mandrie …

– Dumnezeule , esti genial ! … Te-ai gandit chiar si la asta, ai creat si lacrima !…

– Nu, aici gresesti , i-a raspuns Dumnezeu zambind .Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima …

Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase, sau urâte, nu există mame de culoare, negre sau albe, ci există doar ,, MAME”

Cu prilejul zilei de 8 Martie, va doresc multa sanatate, fericire si multe bucurii alaturi de copiii vostri. La multi ani si sa aveti o primavara minunata!

 

 

 

Continue Reading