Viaţa cu doi copii

frate si sora

A trecut mai bine de un an de cand m-am simţit pregatită să am un al doilea copil. Cât de greu putea fi? Experimentasem înainte o sarcină, o naştere, ştiam totul despre alăptare, despre schimbatul scutecelor, despre îmbăierea şi toaleta bebeluşului.

Si iată-mă acum, mămică de doi copilaşi, un băieţel şi o fetiţă. Doi pui de om care doresc toată atenţia mea în acelaşi timp. Nici eu nu pot să înteleg cum reusesc să îi îngrijesc, să mă ocup şi  de treburile casnice, de soţ, să îmi mai opresc şi puţin timp pentru mine. Mă încurajez spunându-mi că sunt mame care ingrijesc trei, patru sau mai mulţi copii. Când privesc alte mămici din parc, văd cum fericirea de pe chipul lor alungă orice semn de oboseală. Şi atunci mă întreb: oare şi ele se simt la fel de epuizate ca mine?

Doi copii mici înseamnă mai multe responsabilităţi, dar şi mai multe bucurii,  mai multă dragoste. Nu e deloc uşor, dar e frumos.

Pe primul copil nu l-am răsfăţat aşa de tare cum o răsfăţ acum pe bebeluşă. Eram foarte stresată şi panicată, iar când prindeam un moment liber citeam foarte multe păreri şi sfaturi despre creşterea copiilor.  Acum sunt mult mai linistită şi degajată. Ştiu exact ce mă aşteaptă în fiecare lună şi uneori îmi doresc sa opresc timpul în loc. Nu mă pot satura să îi privesc, să îi ascult, să îi pupăcesc, să îi ţin în brate.

O zi din viaţa mea e delicioasă, mai ales cand plâng amândoi în aceelaşi timp sau când unul vrea să doarmă şi celalt nu îl lasă. De obicei, în timp ce o alăptez pe cea mica, îi citesc poveşti băieţelului şi astfel îi  împac pe amândoi.

Îmi place să îl privesc pe băieţel cum se joacă de-a lupta cu „bătărăii”,  iar cea mica îl priveşte şi chiuie de veselie 🙂 . E aşa o armonie între ei!

Oricât de greu ar fi,  ei sunt cei care îmi alimentează pofta de viaţă, dorinţa de a combate orice boală, de a evolua şi de a avea performanţe!

Sursa foto: http://chickadee-photo.com/

Continue Reading

Te rog sa ma ierti!

Mahatma Gandi spunea asa:

Cei slabi nu pot sa ierte. Iertarea este atributul celor puternici.

M-am uitat în Dex sa aflu definiția iertării. Înseamnă exprimarea regretului față de cineva pentru o greșeală,  a trece cu vedere vina, a nu mai considera vinovat pe cineva.

De cele mai multe ori nu pot sa iert imediat, mai întâi sufar, ma consum, dar în câteva zile iert. Iert doar atunci când ma simt pregătită să o fac.

Atunci când rănim pe cineva, când îl supărăm sau jignim, ii provocăm acestuia suferință, durere. Avem nevoie de timp pentru a ne vindeca, iar apoi apare iertarea.

Unele răni pot fi mai mici sau mai mari, nu ne putem da seama cât sunt de dureroase. Din păcate sunt lucruri care nu se pot vedea. De exemplu nu putem simți durerea din sufletul cuiva, nu s-a inventat încă un RMN pentru suflet. Aceste lucruri numai Dumnezeu le știe.

În religia noastră creștină sunt foarte importante iertarea, iubirea și răbdarea. Trebuie sa fim răbdători unii cu ceilalți, adică sa le permitem timp pentru a se vindeca. Ideea este că nu prea ține de noi, iertarea o primim numai atunci când Dumnezeu decide. În rugăciunile noastre spunem: „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertam greșiților noștri”.

Vreau să cer iertare tuturor persoanelor pe care le-am rănit, uneori poate fără să îmi dau seama.

Îmi doresc ca Dumnezeu să mă ierte pentru toate răutățile, și în același timp îmi doresc ca și voi să vă rugati pentru că numai așa ne putem vindeca unii pe alții, numai așa putem deveni puternici cu adevărat.

Mulțumesc!

Sursa foto: http://completewellbeing.com/

Continue Reading

Transforma durerea in putere!

In cursul vietii avem o sumedenie de ganduri, trairi, sentimente, emotii , printre care si durerea sufleteasca.  Atunci cand suntem raniti, dezamagiti, cand pierdem pe cineva drag, cand afacerile nu mai merg, cand avem parte de esecuri, cand picam un examen important, in sufletul nostru apare o durere. Este ceva care nu se poate exprima in cuvinte , dar exista si o simtim cu toata fiinta noastra. Nu exista persoana in lumea asta care sa nu fi simtit macar o data durerea.

Am experimentat si eu de multe ori aceasta traire si pot sa spun ca m-a intarit, m-a facut mai puternica. Asa ca vreau sa va asigur ca fiecare dintre noi putem transforma durerea in putere. Cum? Când simți ca ești la pământ, călcat în picioare, cand toate usile sunt inchise, cand simti ca nu mai ai nimic de pierdut…strânge toata durerea, dezamăgirea, supararea, eșecul, neputinta, și folosește – le precum o forță care sa te ridice si sa îți continui viata.

 Nu spun ca este ușor, este extraordinar de greu, dar nu imposibil, se poate! Nu lăsa durerea sa te omoare, prefa-o in putere! Ea este ceva temporar, va trece!  Însă dacă o lași, se va așeza în sufletul tău ca o infecție, ca un virus care iti invadeaza trupul, iar în final se va transforma în tristete, apoi in depresie, iar depresia, știi bine, este cauza multor boli.

Si pentru ca am simțit pe pielea mea, atat vă spun, lăsați durerea in urma, rugati-va,  faceți tot ce va sta în putință sa zambiti, iesti afara din casa, bucurati-va de natura,  înconjurați- va  de oameni pozitivi si învățați de la ei! Toate trec, mergem mai departe!

Va recomad si o melodie care pe mine ma motiveaza, se numeste Superheroes, interpretata de The Script, va las sa o ascultati.

„When you’ve been fighting for it all your life
You’ve been struggling to make things right
That’s a how a superhero learns to fly
(Every day, every hour, turn the pain into power)
When you’ve been fighting for it all your life
You’ve been working every day and night
That’s a how a superhero learns to fly
Every day, every hour, turn the pain into power.”

Continue Reading

De ce iubesc ploaia

De ce iubesc ploaia?

Iubesc ploaia pentru ca de fiecare data imi curata sufletul… Si cat de frumos este sa bei un ceai privind pe fereastra picaturile de ploaie! Cata liniste si visare imi aduce…

Cand ploua si e frig imi place sa stau in casa la caldura, sa citesc, sa ma bucur de liniste si sa imi pun ordine in ganduri.

Iar vara, sa merg prin ploaie desculta…ce adiere calda imi mangaie trupul!

Ploaia e minunata, e un dar ceresc, intotdeauna dupa ea urmeaza un soare cu raze puternice sau un curcubeu mirobolant.

Ce trist mi se pare cand aud la meteo, “ vremea va fi urata, va ploua in majoritatea regiunilor” . Pai cum sa fie urat ceva care imi provoaca atata liniste, visare,  atata inspiratie? Multi nu stiu sa se bucure de ea si dau verdictul – vreme urata.  E asa usor sa arunci cu noroi…

Incercati sa priviti lucrurile cu profunzime, sa profitati de fiecare dar divin, sa fiti creativi si…sa iubiti ploaia, numai asa veti cunoaste cu adevarat fericirea.

 

Continue Reading

De ce ne certam cu persoanele pe care le iubim?

Adobe Spark (50)

Este foarte adevarat ca in viata sunt  importante relatiile dintre oameni.

Indiferent ca esti casatorita, divortata, singura, gandeste-te  cum ar fi viata ta fara socializare…

Sa recunoastem, atunci cand suntem iubite ne simtim rasfatate, importante, viata  e frumoasa…dar daca relatia nu merge ne simtim triste si coplesite.

De ce ne certam cel mai des  cu cei pe care ii iubim cel mai mult? Stiu de ce : pentru ca ne pasa si nu suntem indiferenti.

Pentru ca atunci cand iubim si ne certam,  durerea pe care o simtim este mult mai adanca si puternica.

Voi ce preferati? O viata tumultuoasa, dar plina de iubire langa persoana draga sau o viata linistita , chiar plictisitoare, fara nici un fel de simtire ori sentiment?

Continue Reading

Cum distrugem vise si vieti…”Puterea destinului”

Inca de la nastere parintii nostri  ne citesc povesti cu zane, basme, iar noi ne asemanam cu tot felul de personaje…astfel incat la varsta de 3 ani fetitele se joaca de-a printesele si baieteii de-a cavalerii. Desenele cu printese si printi conduc la preluarea unor idealuri ireale de catre copii, care ii afecteaza mai tarziu. Viata reala pe care urmeaza sa o traiasca nu seamana cu cea din basme si nu o sa semene vreodata…toate povestile au final fericit, printul salveaza printesa si traiesc fericiti pana la adanci batraneti….Nicaieri nu scrie ca impreuna sau separat…Pe langa carti si desene animate, mai sunt si jucariile, cum sunt papusile Barbie, dar si media, de exemplu televizorul si internetul.Cu trecerea timpului, copii ajung ca in adolescenta sa isi doreasca o viata ca in filme sau telenovele.  Ei vor dori să fie frumoşi, cu un corp perfect, bogaţi, cu cariere de succes, cu multe relaţii de „iubire”, întreprinzători, liberi. Vor dori să se îmbogăţească rapid, să muncească puţin, să se distreze cat mai mult. Vizionand aceste filme nu facem altceva decat sa acumulam frustrari si idei care nu pot fi concretizate. Acestea nu ne vor oferi soluţii la probleme noastre, ci creează o imagine falsa a relațiilor dintre oameni.

George Cosbuc spunea asa: O lupta-i viata, deci, te lupta!

Tot ceea ce dobandim in viata presupune un efort, mai mic sau mai mare, depinde de situatie. Fara munca nu obtinem nimic care sa ne satisfaca cu adevarat pe o perioada lunga de timp.

De cele mai multe ori realizam cum este viata cu adevarat numai atunci cand gresim, cand suntem dezamagiti, cand suferim , cand ajungem la maturitate.

Viata este o lupta…dar e frumoasa. Daca ar fi usoara, atunci ar trece prea repede si atunci nu am mai avea pentru ce ne perpeli. Gandeste-te ca dupa greutati vor veni si bucurii… si ce placute sunt atunci!

Cu cat avem parte de suferinta, cu atat devenim mai puternici, ne modelam si ne inaltam pe o treapta spirituala.

Am aflat de o pilda foarte frumoasa a Parintelui Arsenie Boca, pe care o impartasesc cu voi!

Povestea cescutei img-thing

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”

EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita,  gandeste-te la aceasta ca o lectie de viata ce ne ajuta sa intelegem motivul incercarilor la care suntem supusi , sa cunoastem , sa simtim ,sa intuim ce e cu noi , cine suntem , cine trebuie sa devenim! 

Sursa foto: www.pinterest.com

Continue Reading