Cei mai frumosi ani din viata- anii de liceu

Nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul… Anul acesta se implinesc 10 ani de cand am terminat liceul. Ma gandesc cu emotie la clipa in care imi voi reintalni colegii de clasa. Cu unii dintre ei am legat o prietenie frumoasa, drept dovada fiind legatura stransa pe care o avem de atata vreme. Daca ar fi sa o iau de la inceput nu as schimba nimic, a fost cea mai frumoasa, dar si importanta perioada din viata mea. Perioada care pe mine m-a definit, mi-a conturat o personalitate, zic eu, cu spirit anteprenorial, puternica si frumoasa. Cu toate ca nu mi-am dorit de la inceput sa intru la acest liceu cu profil economic, fiindca pe atunci preferam uman-ul, partea de filologie si limbile straine, acest liceu a reusit sa imi marcheze viata intr-un mod cu totul si cu totul deosebit. Tot ceeea ce am invatat acolo, mi-a fost de folos si inca aplic in viata.

Zambesc si acum uneori cand imi amintesc ca de fiecare data cand intra profa de economie in clasa, gasea lumina aprinsa si ne spunea: „Iarasi faceti concurenta neloiala soarelui!”. de atunci urasc sa stau ziua cu lumina aprinsa.

Nu pot uita atatea momente frumoase, grele uneori, pline de entuziasm si vise.

Inchid ochii si mi-aduc aminte de prima zi din viata mea de boboc de liceu. Simt si acum acele raze calde de soare,  presarate cu miros de toamna, invaluite de o dimineata perfecta de septembrie. Era o zi de toamna calduroasa, pe fundal auzeam Nelly Furtado ” I’m like a bird”…Tatal meu a fost cel care m-a insotit pe drumul catre liceu, iar mama s-a ingrijit sa am o uniforma impecabila si pantofi cu toc negri, office, asortati cu o gentuta neagra de scolarita. Era o tinuta sobra, gri nisip, dar eleganta in acelasi timp.

Curtea liceului era frumoasa, cu trandafiri si verdeata pe margini. In clasa nu am observat nici o colega, pentru ca doamna diriginta m-a absorbit cu totul. M-a impresionat maxim, nu arata deloc ca o doamna diriginta, mai degraba ca o fana a trupei U2. Era tunsa periuta, parul blond spre roscat si purta pe mana o sumedenie de bratari din argint. Arata foarte cool, am divinizat-o mult timp. Ea  a fost cea care mi-a indus iubirea pentru teatru si ideea de nonconformism. Am apreciat foarte mult la ea faptul ca nu era de acord cu uniforma. Mereu spunea ca oamenii prin natura lor sunt diferiti, gandesc diferit, deci e o greseala sa ii obligi sa se imbrace la fel. Chiar era o persoana foarte cool pentru vremea aceea!

Mai tarziu am cunoscut intregul colectiv profesoral, unii dintre ei, adevarati mentori. Imi placeau foarte mult orele de marketing, de economia intreprinderii, de studiul calitatii, comert, limba romana, engleza si franceza. La lb franceza am primit singurul doi din viata mea. L-a ascultat pe colegul meu din spate care nu isi pregatise tema, iar eu i-am dat sa citeasca tema din caietul meu, un eseu despre reviste preferate si hobby- uri, bineinteles toate feminine :))) Amandoi am fost penalizati cu nota doi.

Contabilitatea nu prea mi-a placut.  O data ca sa scap de lucrare scrisa, ( planificata intr-o zi din saptamana 1-8 martie, la orele 7 dimineata), am participat la un concurs la Radio Prahova si evident am castigat. Premiul era o diploma pentru cea mai tare profesoara si un buchet imens de flori, premiul adus de doi profesionisiti ai postului de radio, care au sosit exact la timp si au salvat intreaga clasa de la lucrare. Bineinteles ca nu a stiut nimeni ca eu am fost cauza :)))

In pauze aveam parte de cele mai bune gogosi cu ciocolata, nicaieri nu am reusit sa mai gasesc asemenea deliciozitati. Am multe amintiri. Uram orele de sport…Era o corvoada sa merg pe strada cu uniforma si pantofi cu toc, tinand in mana o plasa cu echipamentul complet. De aceea chiuleam de la sport si aveam note mici.

Profesorul nostru de lb romana, Dumnezeu sa il ierte, ca s-a stins prea devreme, avea o memorie de elefant. Stia pe de rost fragmente din orice opera literara, din totdeauna mi-a placut sa citesc si eram fascinata de orele de literatura. Din pacate, inainte sa il avem pe dansul la catedra, am avut o nebuna, cu probleme mari psihice, ne era frica de ea. Innebunise cu adevarat, avea mereu impresia ca e urmarita, ba chiar se lua de colegi, iar ei nu aveau nici o vina. Noroc ca s-au sesizat la timp si a fost concediata.

Un alt specimen era profa de chimie, care ura toate domnisoarele pt ca sotul ei o inselase si devenise obsedata. Trebuia sa fim cat mai urate ca sa nu gaseasca motive sa ne scoata la tabla. Avea febletea ei, un coleg cu trupul bine dezvoltat care facea sport de performanta.

Am fost o clasa de fete, doar trei si mai apoi patru baieti am avut in acest colectiv minunat si niciodata nu au existat conflicte sau neintelegeri intre noi. Sunt nerbdatoare sa ii revad pe toti si astept cu mare interes detalii despre data si locul reuniunii.

Daca si voi aveti amintiri frumoase si doriti sa le impartasiti cu mine va invit la dezbateri accesand rubrica comentarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Continue Reading

Schimbarea incepe cu tine!

Sunt o fire curioasa din fire si imi place intotdeauna sa fiu la zi cu noutățile.  De obicei, citesc presa nationala, dar si internationala. Nu imi place sa imi pierd timpul cu mondenitati, desi consider ca in Romania peste 80% din populatie apreciaza presa mondena,  însă eu  sunt interesata de partea sociala si politica.

Am observat ca peste tot in lume exista coruptie, saracie, tot felul de boli sau necazuri.  Din pacate, noi romanii, nu stim cum sa reactionam. Majoritatea dintre noi suntem  posomarati, nu stim sa ne impunem si sa luam atitudine in multe dintre situatii, ne simtim neputinciosi, fara sa ne gandim ca si noi putem contribui cu ceva. Si noi chiar suntem norocosi, traim intr-o democratie, ganditi-va cum ar fi fost viata noastra sub o dictatura.

Mahatma Gandhi spunea: ” Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, eu sunt sigura ca daca incepem sa ne transformam pe noi ii putem ajuta si pe ceilalti.

Aceasta schimbare presupune sa incetam sa mai judecam oamenii dupa aparente. Oricand am putea sa fim in locul acestora…

O fata de 15ani ţine in brate pe fiul ei de 1 an. Oamenii o numesc curvă, nimeni nu stie ca a fost violata la 13ani. Oamenii numesc un alt om gras. Nimeni nu ştie că are o boală gravă făcându-l să fie supraponderal. Oamenii numesc un bătrân urât. Nimeni nu ştie ca i-a fost afectata fata în timp ce lupta pentru ţara noastră în razboi. Oamenii numesc o femeie cheala, ei nu ştiu că are cancer…

judeca

Ar fi bine sa ne obisnuim sa nutrim ganduri pozitive pentru cei din jurul nostru, iar de cate ori putem sa evitam sa facem rau, sa ajutam cat mai mult, deoarece binele facut se intoarce catre noi inzecit. Aceasta lege functioneaza ca un bumerang, iar cand nu ne asteptam, pentru fiecare gest facut in mod dezinteresat,  tot universul complota pentru realizarea binelui in viata noastra.

Schimbarea mai presupune si dorinta de educare si informare continua, educatie care nu se primeste de la emisiunile mondene. Educatie inseamna  sa citesti,  sa intelegi, sa analizezi, sa ai propia parere despre viata, sa alegi, sa iti asumi, sa fii responsabil!

Continue Reading

Omul care nu credea in iubire

 

 

„As dori sã vã istorisesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea în iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastrã si ca mine, dar ceea ce îl fãcea sã fie cu adevãrat deosebit era felul sãu unic de a gândi: el nu credea cã iubirea existã.
Evident, a avut o sumedenie de experiente în încercarea de a gãsi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sãu. si-a petrecut o mare parte din viatã cãutând iubirea, dar
singurul lucru pe care l-a descoperit a fost cã aceasta nu existã. Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor cã iubirea nu este decât o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sã creadã. El le spunea cã iubirea
nu este realã, si deci nimeni nu o poate gãsi, oricât de mult ar cãuta-o. Omul nostru avea o inteligentã foarte vie si era foarte convingãtor. El a citit o grãmadã de cãrti, s-a dus la cele mai bune universitãti si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piatã publicã, în fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternicã. El le spunea cã iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sã o doresti
din nou si din nou, creându-ti o dependentã de ea. Ce se întâmplã însã dacã nu-ti primesti portia zilnicã de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de aceastã dozã zilnicã. Le mai spunea cã relatiile dintre îndrãgostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vânzãtor de
droguri. Cel care are o nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are o nevoie mai micã de iubire este precum vânzãtorul de droguri. Cu cât nevoia de iubire este mai micã, cu atât mai bine poti controla relatia cu celãlalt. Aceastã dinamicã a relatiilor interumane poate fi vãzutã cu ochiul liber, cãci în orice relatie existã un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar îl manipuleazã pe celãlalt. Unii oameni profitã asadar de pe urma altora, la fel cum un
vânzãtor de droguri profitã de pe urma toxicomanilor. Partenerul dependent, cel care are nevoia mai mare de iubire, trãieste tot timpul cu teama constantã cã nu îsi va putea asigura urmãtoarea dozã de dragoste, adicã de drog. „Ce mã voi face dacã mã va pãrãsi?” Teama îl face pe dependentul de iubire foarte posesiv: „Îmi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmãtoarea dozã. Furnizorul de drog îl poate manipula cum doreste, dându-i mai multe sau mai putine
doze, ori refuzându-i-le complet. În acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sã facã orice, de teama de a nu fi abandonat. Eroul nostru a continuat să le explice ascultătorilor de ce nu există iubirea: „Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decât o relaţie de teamă care are la bază controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin că şi-o poartă cei doi parteneri? Nu există aşa ceva. În faţa reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor şi prietenilor lor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, că vor trăi împreună, că se vor iubi şi se vor respecta reciproc, că vor fi aproape unul de celălalt, la bine şi la rău. Ei promit să se iubească şi să se respecte reciproc, şi culmea este că ei chiar cred în aceste promisiuni, menite parcă să fie încălcate. Imediat după căsătorie, la numai o săptămână sau o lună, amândoi încep să îşi încalce promisiunile făcute. Totul se reduce la un rãzboi al controlului, la cine reuseste sã manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si
cine toxicomanul… Dupã numai câteva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a dispãrut. În urma lui nu au rãmas decât resentimente, otrava emotionalã, rãni reciproce, care cresc treptat, pânã când iubirea nu mai existã deloc. Ei rãmân totusi împreunã, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pãreri. Unde se mai poate vorbi însã de
iubire?” El le-a mai spus cã a vãzut multe cupluri în vârstã care au trãit împreunã 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mândre cã au trãit atâta vreme împreunã. Dar când vorbeau despre relatia lor, tot ce spuneau era: „Am supravietuit cãsniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regulã, femeia era cea care ceda si decidea sã îndure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternicã si nevoi mai putine câstiga rãzboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. „Ea este a mea”. „El este al meu”. Si astfel, eroul nostru a continuat sã peroreze despre motivele pentru care nu credea că există iubire. El le-a mai spus oamenilor: „Eu am trecut prin toate acestea. De acum înainte nu voi mai permite nimănui să îmi manipuleze mintea şi să îmi controleze viaţa în numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, şi el a convins multă lume prin cuvintele sale. Iubirea nu există. Într-o bună zi însă, eroul nostru se plimba prin parc. El a văzut acolo, aşezată pe o bancă, o femeie frumoasă care plângea. Văzând-o cum plânge, s-a simtit curios. De aceea, s-a
asezat lângă ea şi a întrebat-o dacă poate s-o ajute cumva. Vă puteţi imagina surpriza lui când ea i-a spus că plânge pentru că iubirea nu există. „Uimitor, i-a răspuns el, o femeie care crede că iubirea nu există!” Evident, a dorit să afle mai multe despre ea.
– De ce spui că iubirea nu există? a întrebat-o el.
– Ei, e o poveste lungă, i-a răspuns ea. M-am căsătorit pe când eram foarte tânără, cu toată iubirea, cu toate acele iluzii, plină de speranță la gândul că îmi voi împărţi viaţa cu acel bărbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect şi credinţă, şi am întemeiat o familie. Dar în curând totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasă, care avea grijă de copii şi de casă, în timp ce sotul meu a continuat să se ocupe de carieră. Pentru el, imaginea şi succesul erau mai importante decât familia noastră. A încetat să mă mai respecte, la fel cum am Incetat şi eu să îl mai respect pe el. Am început să ne certăm, iar la un moment dat am descoperit că nu îl mai iubesc, la fel cum nici el nu mă mai iubeşte pe mine.
Dar copiii aveau nevoie de un tată, aşa că am preferat să rămân alături de el şi să fac tot ce îmi sta în puteri ca să-l suport. Acum copiii au crescut şi au plecat. Nu mai am nici un motiv să rămân alături de el. Între noi nu există respect sau bunătate. Ştiu însă că, dacă îmi voi găsi pe altcineva, va fi
la fel, căci iubirea nu există. Nu are nici un sens să caut ceva ce nu există. De aceea plâng. Ințelegând-o perfect, el a îmbrăţişat-o şi i-a spus:

– Ai dreptate: iubirea nu existã. Noi cãutãm iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. În locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne rãneste, chiar dacã suntem convinsi cã ne vom putea detasa. Oricâte relaþii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sã ne mai obosim sã cãutãm iubirea?
Cei doi gândeau la fel, asa cã s-au împrietenit rapid. Între ei s-a creat o relatie frumoasã. Se respectau reciproc si nu s-au dezamãgit niciodatã. Pe mãsurã ce relatia avansa, ei deveneau din ce în ce mai fericiti împreunã. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu încerca sã îl controleze pe celãlalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sã se aprofundeze. Le plãcea sã fie împreunã,  cãci viata li se pãrea mult mai amuzantã astfel. Când nu erau împreunã, ceva lipsea din viata fiecãruia dintre ei.
Într-o zi, pe când era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudatã: „Hm, poate cã ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatie atât de diferitã de ceea ce simteam înainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirmã religia, cãci nu mã simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sã aibã grijã de mine, nu îmi vine sã-mi vãrs frustrãrile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreunã. Ne bucurãm fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul în care gândeste ea, felul în care simte. Nu mã simt deloc stânjenit alãturi de ea, nu mã agaseazã niciodatã. Nu mã simt gelos când este cu alti bãrbaþi. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate cã iubirea existã totusi, dar este altceva decât ce cred oamenii”. De-abia astepta sã ajungã acasã si sã-i spunã de ideea ciudatã care i-a trecut prin cap. Nici nu a început însã bine sã vorbeascã si ea i-a luat vorba din gurã:
– Stiu exact ce vrei sã spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp în urma, dar nu am vrut sã-ti spun, cãci stiam cã nu crezi în iubire. Poate cã iubirea existã totusi, dar nu este ce credeam noi cã este. Cei doi au decis să devină amanţi şi să trăiască împreună, şi au rămas uimiţi să constate că lucrurile nu s-au înrăutățit în nici un fel. Au continuat să se respecte reciproc, să se sprijine unul pe celălalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar şi cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, căci erau atât de fericiţi. Inima bărbatului era atât de plină de iubirea pe care o simțea, încât într-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele şi a descoperit una care era incredibil de frumoasă, iar inima lui era atât de plină de iubire încât steaua a început să coboare şi s-a asezat în palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectivă. Era extrem de fericit, şi de-abia astepta să se ducă la iubita lui şi să-i dăruiască steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Când el i-a dăruit însă steaua, femeia a simtit un moment de îndoială; iubirea lui era prea coplesitoare, şi atunci,  steaua a căzut la pământ şi s-a spart într-un milion de cioburi. Si uite-asa, am ajuns iarăsi la un bărbat bătrân, care colindă lumea şi ţine discursuri despre faptul ca iubirea nu există. Acasă la el, o femeie în vârstă, dar încă frumoasă, îşi asteaptă bărbatul şi îşi plânge amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipă în mână, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de îndoială. Aceasta este povestea celui care nu credea în iubire. Cine a comis greseala? Puteţi ghici? Greseala i-a apartinut bărbatului, care a crezut că îi poate dărui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decât propria lui fericire, iar greseala lui a fost că a renuntat la ea şi a asezat-o în mâinile ei. Fericirea nu vine niciodată din afara noastră. El
era fericit datorită iubirii care tâsnea din inima lui. Ea era fericită datorită iubirii care tâsnea din inima ei. Când el a făcut-o însă pe ea responsabilă pentru fericirea lui, ea a spart steaua, căci nu putea fi responsabilă pentru fericirea lui. Indiferent cât de mult îl iubea femeia, ea nu îl putea face fericit, căci nu avea de unde să stie ce era în mintea lui. Ea nu putea sti care erau asteptările lui, căci nu îi cunostea
visele. Dacă veţi proceda la fel, luându-vă fericirea şi punând-o în mâinile unei alte persoane, mai devreme sau mai târziu ea se va sparge, la fel ca şi steaua din poveste. Dacă îi dăruiti altcuiva fericirea dumneavoastră, persoana respectivă v-o poate fura. Pe de altă parte, de vreme ce fericirea se naste în interior şi este rezultatul iubirii dumneavoastră, sunteţi unicul responsabil pentru ea. Nu aveţi dreptul să faceţi niciodată responsabil pe altcineva pentru ea. Şi totuşi, atunci când mergem la biserică, primul lucru pe care îl facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua în palma celuilalt, asteptând ca el (sau ea) să ne facă fericiţi, şi invers. Nu contează cât de mult iubiţi pe altcineva; nu veţi putea fi niciodată cel care doreşte cealaltă persoana să fiţi. Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun început. Noi ne bazăm fericirea pe celălalt. Din păcate, lucrurile nu merg în acest fel. Noi facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, după care ne mirăm că am eşuat.”

 

Sursa foto: www.google.ro

Continue Reading

Educatie sentimentala pentru copiii nostri

Una din cele mai frumoase și emoționante scrisori trimisa în anul 1958, de marele scriitor Steinbeck către fiul său Thom, care tocmai ce ii confesase că se îndrăgostise de o fată pe nume Susan, poate reprezenta un model de educație sentimentală pentru fii noștri.

Aceasta scrisoare descrie legătura profundă și deschisa dintre un părinte și copilul său,în care se evidențiază povețe pline de înțelepciune și maturitate ale tatălui,dar și asigurarea sprijinului părintesc pentru acest copil care se îndrăgostise pentru prima dată.

„New York

10 noiembrie 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta de dimineață. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îți va spune ce crede ea.

În primul rând – dacă ești îndrăgostit – asta e minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei ființe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze treaba asta.

În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare și sufocantă de care un om se folosește pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă și infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, considerație și respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaștere și conștientizare a unicității și valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească și o să facă din tine o ființă măruntă și slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănțui forța, curajul și mărinimia, chiar și înțelepciunea pe care nu știai că o ai.

Tu-mi spui că ce simți tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – firește că nu e o îndrăgosteală de copil.

Dar nu cred că te interesează ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu știi mai bine ca oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să știi ce trebuie să faci în continuare – iar aici pot să te ajut.

Îmbată-te cu iubire și fii fericit și recunoscător că simți asta.

Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăiește sentimentul ăsta.

Când iubești pe cineva, trebuie să-ți amintești că unii oameni sunt timizi și uneori trebuie să iei și asta în considerare.

Fetele, știu ele ce simți și cât de mult, însă le place să o audă spusă cu voce tare.

Se mai întâmpla uneori să nu ți se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puțin importante sau frumoase.

În final, trebuie să spun că știu ce simți pentru că și eu simt la fel și mă bucur pentru tine.

Abia așteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză și e nerăbdătoare. Și ea știe ce-i aia dragostea și te va ajuta poate mai mult decât pot eu.

Și nu-ți fie teamă de suferință. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbești. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Cu dragoste,

Fa”

Sursa: www.hyperliteratura.ro

 

 

Continue Reading

Galusca si Valentine’s Day

Ziua indragostitilor

Înainte să am copiii, obișnuiam să sărbătoresc Valentine’s Day și mă bucuram de tot felul de cadouri și surprize decorate cu sentimente pline de romantism.

Cea mai frumoasă experiență a fost pe vremea când eu și soțul meu nu locuiam încă împreună, acum aproximativ 9 ani. Totul a început cu un sms trimis de mine la un concurs de declarații de dragoste desfășurat în cadrul unei emisiuni tv. Atunci cand am aflat ca noi suntem castigatorii, surpriza a fost nu plăcută, ci extrem de frumoasă. În maxim doua ore a trebuit sa fim la sediul televiziunii și nu prea am avut timp la dispoziție pentru a ne pregăti sufletește pentru cum aveau sa se desfășoare lucrurile. Experiența a fost de neuitat, cadourile primite superbe, iar sentimentul de învingători ai iubirii, ne- a însoțit mult timp de atunci. A doua zi, cine credeti ca avea examen la Szekely? Îndrăgostita anului :))) Era un examen foarte important pe care evident, l-am picat…Eram cu capul în nori încă de atunci, de când am scris declarația de dragoste. Am recuperat insa in toamnă, cand am trecut restanta obtinand nota 10 cu felicitări 🙂

O dată cu trecerea timpului și apariția copiilor obiceiurile ni s-au schimbat. Acum sărbătorim Valentine’s Day în familie. Mi- am propus sa transmit tradiția mai departe și să le împrumut celor doi fluturași ai noștri tot entuziasmul si romantismul meu.

Așa încât astăzi mi-am petrecut o mare parte din timp cu copiii având diverse activități.

Am citit povești și poezii de dragoste, am realizat felicitări funny decorate cu inimioare, ștampile cu mânuțe si piciorușe de bebeluș (amprente), am sărbătorit cu tort și multă ciocolata și cel mai important lucru : ne- am spus unii altora ” Te iubesc „. Știu ca ne spunem mereu si de sute de ori pe zi, dar astăzi a fost prima zi de Valentine’s Day din viata Găluștei mele și chiar am vrut sa marcăm momentul.

Imaginile de mai jos spun totul 🙂

 DSC_0050 DSC_0051 DSC_0053 DSC_0055 DSC_0057 DSC_0058 DSC_0059 DSC_0062

Continue Reading

Bebeluşii nu au manual şi instrucţiuni de folosire

Să fii mamă nu este ușor, dar cu siguranță este cel mai minunat lucru din lume!  În timp vei constata că, în momentul apariţiei bebelușului, întreaga ta viață, cu toate priorităţile ei,  se va schimba.

La mine, momentul sarcinii a venit destul de devreme pentru că mi-am dorit doarte mult.  Şi imediat cum am aflat că sunt însărcinată, m-am transformat într-o disperată şi am început să citesc o sumedenie de cărți, articole pe internet despre evoluția sarcinii în fiecare lună, îngrijirea bebelușului sau despre comunicarea dintre părinți și copii. Şi chiar am crezut că pot învăţa totul despre copii, că toate informațiile aflate îmi vor fi de un real ajutor, asta până când practica mi-a demonstrat că nu este deloc aşa. Şi de abia atunci  am ajuns la concluzia că am nevoie de ceva care nu s-a inventat până acum,  pentru că NU EXISTĂ UN MANUAL PERSONALIZAT AL BEBELUŞULUI.

Copiii au caractere diferite şi propriul lor ritm de dezvoltare, iar asta mi s-a confirmat abia la cea de-a doua naștere, când la fel, după experiența avută cu primul copil, m-am crezut expertă în creșterea și educarea acestora 🙂 Aşă că, a trebuit să mă adaptez, să învăț să intuiesc fiecare gest, astfel încât de câte ori plângea să îmi dau seama de ce o face.  Şi în asemenea situaţii, am învăţat că trebuie să îmi ascult intuiția și sa am încredere în mine mereu.  Pentru că o  mamă simte, știe, şi își cunoaște cel mai bine copilașul!

Copiii, în general, te fac să te simţi cu adevărat specială şi  importantă prin faptul că mereu eşti de neînlocuit! Oricâte jucării interesante ar avea lângă ei, tot mai frumos este sa te joci cu mama, să nu o lași să plece de lângă tine nici o clipă, să te țină strâns în brațe… chiar şi atunci când dormi :).

Şi când mă gândesc că ei cresc atât repede…îmi doresc să opresc timpul in loc! Va veni o zi când ei vor trebui să plece la studii, se vor căsători, vor avea propria familie… Până la urmă, acest aspect, face parte din firescul vieţii. Deci, să profităm din plin şi să ne bucurăm de fiecare clipă petrecută alături de ei!

 

Continue Reading