Băiatul cu cravată neagră

Era o seară obişnuită de toamnă, atunci când Anna privea pe fereastră cu inima strânsă şi se ruga în sinea ei, să nu înceapă ploaia. În sufletul ei simţea totuşi un frig de toamnă târzie.

Grabită fiind, se temea că va întârzia la evenimentul organizat de către domnişoara Simionescu, cu prilejul sărbătorii a 10 ani de la înființarea Clubului de balet. Era un eveniment important la care fuseseră invitați şi locuitorii cei mai de seamă din acel oraș.

Încă de mică, obișnuia să adore baletul şi nu lipsea niciodată de la cursurile doamnei Simionescu. Fusese vrăjită de acestă artă, încă de la vârsta de 5ani, atunci când, împreună cu mama ei acceptaseră invitaţia de a merge la un spectacol deosebit de balet, alături de mătuşa lor venită atunci în vizită, (Madame – o strigau ele), deoarece aceasta se căsătorise în Franţa şi locuia acolo de mai mulţi ani.

Își pregătise din timp, cu multă atenție și plină de entuziasm, ținuta pe care avea să o poarte la acest eveniment de mare anvergură.

Nu a fost deloc un lucru simplu, să aleagă între atâtea modele de rochii elegante, precum cele de pe site-ul answer.ro.

answer-girl

Dar, în seara aceea, spre surprinderea mamei sale, Anna era diferită, arăta altfel… O sorbea din priviri şi rămăsese pe gânduri… nu îşi dădea seama când şi cum trecuseră anii.  Avea16 ani acum!

Machiajul perfect, coafura, dar și accesoriile alese completau impecabil ţinuta Annei pentru acest important eveniment.

Plecase entuziasmată spre petrecere fără să intuiască ce urma să i se întâmple…

Intând în sala de petrecere a observat o mulţime de chipuri cunoscute, siluete în  ţinute elegante care parcă completau cadrul festiv al locaţiei.

Fetele purtau rochii scurte, care mai de care mai frumoase şi mai elegante, iar băieţii care le însoţeau arătau ca nişte adevăraţi domni, majoritatea purtau costume de bărbaţi  asortate cu cămăşi albe.

middle2_img_764664

middle2_img_784126  middle2_img_784111

answer

S-a îndreptat încet spre colegele ei, balerine, două dintre ele fiind prietenele cele mai bune din copilărie. Erau fericite, zâmbitoare şi pline de viaţă. Era şi firesc de vreme ce aşteptaseră de mult timp acest eveniment. Cei mai minunaţi ani din viaţa lor îi petrecuseră împreună la antrenamente, în sala de balet, pe scenă , în diferite spectacole.

A urmat apoi un moment emoţionant, atunci când balerinele au mulţumit pe rând doamnei Simionescu pentru osteneala şi eforturile depuse de a le pregăti  în toţi aceşti ani.

De asemenea şi persoanele de seamă din oraş au felicitat întreaga echipă şi le-au urat succes în continuare. Au urmat apoi, multe aplauze, buchete de flori, multe îmbrăţişări,  multe emoţii adevărate. Trăiau nişte clipe speciale, de care cu toţii urmau să îşi amintească peste ani cu drag şi nostalgie.

Anna a simţit că acela era momentul când întreaga muncă depusă şi eforturile ei de peste ani fuseseră în sfârşit apreciate şi recunoscute.

În scurt timp,  toată lumea a trecut pe ringul de  dans, iar Anna era de departe cea mai graţioasă dintre toate. Atunci când dansa, reflecta toate emoțiile pe care le simţea. Considera că dansul este o artă şi că astfel putea împărtăși celorlalți ceea ce simte.

Observase cum unul dintre băieţii prezenţi la eveniment o privea galeş, fiind profund impresionat de frumuseţea, eleganţa, delicateţea pe care Anna o emana în jurul ei. Simţea cum privirea lui parcă o ardea, avea o încărcătură emoţională deosebită…

large_img_721572-199x300Fâstâcită, Anna se opri din dans. Deşi era frumoasă, era foarte timidă… Lăsă pentru o clipă privirea în jos…Vedea cum nişte pantofi eleganți, se apropiau din ce în ce mai mult de ea…Nu reuşea să priceapă ce anume l-a impresionat…

A prins-o uşor de mână şi a întrebat-o dacă vrea să danseze cu el, iar Anna blocată, a dat  uşor din cap, cum că da, fără să poată să îi răspundă vorbind la întrebare. Aşa emoţie nu mai simţise niciodată. Era un străin, nu îl mai întâlnise niciodată, dar privirea lui gingaşă şi misterioasă o străpungea până în suflet. Nu ştia dacă este doar o închipuire a ei, daca este un vis sau realitate…Mirajul fluturilor o cuprinseseră total. Ar fi vrut ca melodia aceea să nu se mai sfârşească niciodată, să oprească cineva timpul în loc…Din păcate, nu era un vis, era realitate, iar timpul se scurgea aşa cum era firesc…

O dată cu terminarea melodiei, se opriră din dansat, iar băiatul fu chemat şi reţinut de către un domn înalt, cu palton elegant şi pantofi de lac în picioare.

Acum ea era cea care rămăsese privind în urma lui…Observa cum acesta se pierdea încet printre mulţimea de invitaţi…Nu apucase nici măcar să afle cum îl cheamă…

L-a denumit în sinea ei „băiatul cu cravată neagră”…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Surse foto: www.answer.ro, www.pinterest.com

 

Facebook Comments

You may also like

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *