Singuratatea… o balanta intre greutati si libertate

A fi singur este o experienta de viata, pe care o avem cu totii, mai devreme sau mai tarziu. Nu inseamna ca este ceva in neregula cu noi daca ne simtim singuri, inseamna ca este o etapa pe care o vom depasi la un moment dat. Multa lume considera ca este ceva anormal , ca este o problema aceasta nevoie de insingurare. Nu, nu este o problema psihica sau un stigmat, chiar daca cei din jur te pot arata cu degetul, poate fi o suferinta de singuratate sau o oboseala de aglomeratie. Si totusi singuratatea nu este ceva firesc omului, pentru ca persoana umana este o fiinta sociala, creata pentru comuniune, pentru relationare. Cu atât mai mult când în zilele noastre societatea pune o mare presiune pe aceasta categorie de oameni.

Și totuși exista o mare diferenta intre singuratate si solitudine. Singuratatea este definita ca o experienta subiectiva a individului prin izolarea lui sociala. Pot sa am prieteni si sa ma simt singur. In schimb, solitudinea este ceva ce vine din interiorul individului ca nevoie de moment si este traita cu liniste si impacare. De exemplu, un calugar care mediteaza sau un scriitor care se treage pentru a avea inspiratie. Nu trebuie sa ne fie teama de solitudine, este un moment in care reflectam asupra a ceea ce traim sau simtim, iar dupa aceea ne intoarcem mai bogati spirituali catre ceilalti.

In mediul actual ne este tot mai frica de a fi noi cu noi insine. Majoritatea oamenilor atunci cand nu sunt in prezenta unei persoane, deschid telefonul, incep sa butoneze, trimit un mesaj, intra pe facebook, whatsapp, adica fugim constant de acele momente care ne pot pune in contact cu noi insine. In viata alerta pe care o traim cu totii avem putine momente in care putem sa meditam la noi si sa analizam, sa ne preocupam de sufletul nostru si nu stim sa profitam de ele. Ar trebui sa depunem un efort constient si sa invatam cum sa ne bucuram mai mult de astfel de momente.

untitled

Continue Reading

Evolutie

 

 

a8312105ce58891aa6faa0929b5245b9

Am inteles in sfarsit ca atunci cand ceva se schimba, nu conteaza daca in rau sau bine, pur si simplu evoluezi. Pentru ca te transformi, pentru ca totul in jur se modifica, si tu te transformi, fara sa realizezi…Orice usa inchisa inseamna o alta care se deschide. „La sfarsit va fi inceputul” este titlul cartii lui Oreste, pe care am citit-o de mult timp, insa numai de curand am inteles-o cu adevarat. Exista un inceput in toate.

Am realizat ca nu pot sa ii schimb pe ceilalti, dar ma pot schimba eu. Fiecare dintre noi avem un sens al vietii. Suntem diferiti si unici, dar perfecti asa cum ne-a creat Dumnezeu. In momentul in care am constientizat asta, mi-am dorit sa am sufletul plin de lumina, pace si liniste. Din fericire sunt pe drumul cel bun, desi acum ceva timp nu as fi crezut ca pot face asta. Cu ajutor divin si specializat se poate, insa foarte important este sa vrei sa te lasi ajutata, sa vrei sa evoluezi. Toate aceste lucruri mi-au adus inevitabil si incredere in mine. Atata timp am crezut in altii!…Si am avut asteptari din partea celorlalti…Am fost dezamagita, dar am depasit. Am invatat sa ma incred mai mult in mine, pentru ca eu sunt singura raspunzatoare pentru actiunile mele, dar si pentru realizarile mele.

O singura viata avem, e scurta, e frumoasa si fiecare dintre noi ducem o cruce asemeni lui Hristos. Depinde doar de noi sa ne ridicam de fiecare data cand cadem, sa fim mai puternici, mai luminosi si cu mai mare credinta.

Si am mai inteles ceva important:  ca nu trebuie sa ne traim viata dupa placul celorlati, ca este necesar sa ne respectam noi pe noi insine, sa ii iubim pe cei care ne iubesc si ne pretuiesc si ca cel mai insemnat lucru este sa fim noi in armonie cu noi insine, iar armonia asta o definesc prin pacea si lumina din suflet.

gandhi-be-change

Sursa foto:

  • http://www.quippyquotes.com
  •  www.pinterest.com
Continue Reading