Despre iubire si fluturi

Am descoperit din intamplare o poezie atat de frumoasa, incat am ales sa o pastrez si aici.

Conform site-ului www.adrian-nuta.ro autorul se numeste Iv, iar poezia se numeste „Draga tu”.

Imaginează-ţi iubirea
ca pe o mică şaretă facută dintr-un material
extrem de uşor, să zicem, speranţă,
trasă de doi fluturi;
când unul dintre fluturi – el, să zicem,
trage un pic mai încet la şaretă, tu
începi să te simţi încet-încet
(pentru că şareta e foarte uşoară)
obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge
într-adevăr, la extenuare.
Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,
nu obişnuim să ne plângem
când şareta e un pic mai grea, nu?
chiar şi dac-o tragem la deal.
Pentru că ştim că dacă noi tragem
în ritmul nostru, maximul
de rău care se poate întâmpla
e ca celălalt fluture să se împiedice
şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri
şi oh! atât de liberi trăgând
după noi o şaretă facută dintr-un material
atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

Sursa: http://www.adrian-nuta.ro

Sursa foto: https://www.pinterest.com

Continue Reading

Cum sa nu preiei energie negativa

Exista in jurul nostru persoane care au obiceiul de a ii impovara pe ceilalti cu intamplarile lor mai putin pozitive. De fiecare data, fiind furioase, gasesc pe cineva mai slab decat ele, un gen de persoane sincere, slabe, care nu știu sa refuze, care vor sa ajute…Doar ca, prin comportamentul lor disponibil, preiau in mod inconstient energie negativa. Intotdeauna aceasta persoana  e acolo sa le asculte, un fel de terapeut pentru sufletul lor incarcat. Exista o metoda veche si inteleapta pentru a te feri de astfel de situatii. Aceasta presupune un fel de filtrare a informatiilor care vin cu asalt catre tine.

Sa invatam deci, sa le primim numai pe cele adevarate, folositoare si pozitive!

 

Testul celor trei site ale lui Socrate

In Grecia antica, Socrate era vestit pentru pretuirea aratata fata de cunoastere si intelepciune. Intr-o zi, o cunostiinta l-a oprit pe strada si i-a spus: „Stii ce tocmai am auzit despre prietenul tau?”

Socrate
Testul celor trei site ale lui Socrate

„Asteapta putin,” i-a spus Socrate. „Inainte sa imi vorbesti despre prietenul meu, as vrea sa iti iei un scurt ragaz si sa te gandesti ce vrei sa imi zici. Este vorba despre ceea ce eu numesc testul celor trei site, prin care putem cerne cuvintele inainte de a fi rostite. Cea dintai sita este adevarul. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Pai, nu” , a raspuns omul, „este ceva despre care am auzit astazi si …”

„Aha,” a exclamat Socrate, „deci, de fapt, nu stii daca este adevarat sau nu. Sa trecem acum la cea de-a doua sita, sita bunatatii. Ceea ce ai sa-mi marturisesti despre prietenul meu este un lucru bun?”
„Nu, din contra …”

„Asa,” a continuat Socrate, „vrei sa imi spui ceva rau despre prietenul meu, dar nu stii sigur daca este adevarat. Cu toate acestea, a mai ramas o sita. Daca treci macar de asta, voi asculta ce ai de zis. Ea se numeste sita folosintei. Ceea ce doresti sa imi spui despre prietenul meu imi este de folos?”
„Nu, nu cred.”

„Ei bine,” a concluzionat Socrate, ” daca vrei sa-mi spui ceva care nu este nici adevarat, nici bun si nici folositor, la ce bun sa imi mai spui ?”

Sursa: www.diane.ro

Continue Reading

Prima ninsoare, imensă bucurie

Adobe Spark (60)

O dimineaţă de noiembrie neobişnuită…afară ninge!!! Ce bucurie îmi umple sufletul de copil!  Şi ce frumos ninge!… Fără îndoială, norii s-au vorbit între ei ca astăzi să îmi trimită fericire. Pentru că inevitabil asociez termenul de zăpadă cu cel de copilarie şi mă învalui în nostalgie, amintiri cu fulgi mari de nea…

Am ieşit afară fără haină groasă…m-am lasat mângâiată de steluţe albe de zapada şi mi-a plăcut şi m-am amuzat.

Mai târziu, m-am dus la grădiniţă să îmi iau odrasla. Cascade de râs pe coridor…Veselie maximă…Pentru că:  ningeeee!…

După ce l-am îmbrăcat, i-am pus fularul pe nas, gluga pe cap, iar el mi-a zis entuziasmat: „-M-ai transformat în lego ninja! ”

A fost tare haios 🙂 Avea dreptate, i se vedeau doar ochii. Zâmbesc şi pornim încet spre casă. Pe drum ne oprim şi ne luptăm cu zăpadă…Unde crezi ca mi-a aruncat un bulgăre? Nu ai cum să ghiceşti :). Îţi spun eu: direct în cizmă:))) Asta da ţintă!  M-a îngheţat de tot… şi până acasă bulgărele a avut timp destul să stea la căldurică şi să se topească 🙂

 

01141105-539253436

 

Sursa foto: http://foto.agerpres.ro/

Continue Reading

Un caine viu este mai bun decat un leu mort

Azi sunt plina de speranta: ca timpul trece frumos si in favoarea mea. Ma bucur de plantele mele, pe care le ingrijesc cu drag, de soare si de zambetele celor dragi. Si mai e ceva important: ma bucur din plin de lumina…lumina din suflet… E toamna tarziu, dar afara e soare, cald si bine.

Am citit undeva ca intreaga intelepciune umana se rezuma la doua cuvinte: speranta si asteptare. Speranta nu reprezinta un calcul, nu este ceva la sfarsitul caruia sa poti obtine un rezultat, eu zic ca ea  este un fel de incredere,( incredere ca va fi mai bine),  ceva irational, ceva filozofic…Iar asteptarea este profund legata de speranta ca increderea mea se va implini. Asa ca, mizez pe o evolutie pozitiva a lucrurilor care se vor petrece in viata mea.

Speranta nu are nimic de a face cu fericirea. Se spune ca omul care spera cel mai mult este un om disperat sau ca omul caruia ii lipseste totul nu mai spera nimic…

Biblia si invatatura crestina, in general, sunt puternice izvoare de inspiratie.

„Pentru cel aflat printre cei vii există speranţă, căci un câine viu este mai bun decât un leu mort. Fiindcă cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic şi nu mai au nicio răsplată, căci până şi amintirea li se uită.  Şi iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja şi nu mai au parte niciodată de ceea ce se face sub soare.”- Sfanta Scriptura

leu

 

 

 

Continue Reading

Toti oamenii sunt normali pana ajungi sa ii cunosti

Am primit o carte in dar ” Toti sunt normali pana ajungi sa ii cunosti” si mi-a placut foarte tare. Recunosc ca titlul mi-a starnit curiozitatea, mi-a captat atentia, si din cauza ca am experimentat de prea multe ori efectul de ” normalitate” il consider enorm de adevarat.

In majoritatea cazurilor observam oamenii pe care noi ii consideram anormali in functie de felul in care ii percepem. Daca sunt imbracati mai ciudat, au o frizura diferita sau ies in evidenta prin comportamentul lor exuberant ii catalogam in ” anormali”. De ce? Pentru ca ii vedem diferiti de noi, „normalitatea”, iesiti din tipare…Si ii judecam…facem greseala sa ii judecam si sa ii condamnam fara sa le oferim prezumtia de nevinovatie…

Dar oamenii pe care ii consideram normali…nu ii cunoastem…si uite asa ne lasam ghidati de aparente. Cu totii aratam lumii o imagine  despre noi cat mai buna, vrem sa parem mai buni decat suntem…si suntem normali atata timp cat pastram distanta.

Apropierea dintre oameni implica incredere, intelegere, comunicare, iar cu trecerea timpului le aflam slabiciunile, frustrarile, defectele…si nu ne mai par atat de „normali”. Prin consecinta devenim atat de insuportabili pentru cei care ne sunt aproape…

Fiecare caram dupa noi un bagaj, pe carte il tot umplem cu sentimente si resentimente: iubire, compasiune, invidie, mandrie, dispret. De cele mai multe ori suntem raniti de cei pe care ii iubim sau invers, ii ranim pe cei pe care ii iubim. Pentru ca intre noi nu exista distanta…E ca atunci cand  la un muzeu de arta fiind, admiri un tablou de la 15 cm distanta, dar nu reusesti sa vezi nimic. Si atunci faci doi pasi inapoi, chiar trei si surpriza: ce capodopera e in fata ta! … de departe imaginea ei prinde contur…

Daca vrem sa fim fericiti cu adevarat atunci trebuie sa ii acceptam pe ceilalti, sa incetam sa mai judecam oamenii si sa ii toleram asa cum sunt ei.

Sa privim iertarea ca pe o chirugie spirituala…asa cum spune autorul cartii John Ortberg.

 

 

Continue Reading

Un nou inceput

Un nou inceput


Vine o zi in viata asta cand te trezesti la realitate, cand totul se naruie, cand simti ca iti fuge pamantul de sub picioare. Si lumea ta se schimba… Totul in jur e altfel, e diferit. Si te transformi, esti obligat sa o faci, doar asa supravietuiesti. Esti intr-un punct zero, nu resusesti sa intelegi nimic. Si incepi sa construiesti un puzzle, zi de zi lucrezi la el…si simti ca e foarte greu, ca nu reusesti sa il termini. Te mai opresti, te mai gandesti, analizezi, observi si o iei de la capat. Timpul trece…te intrebi incotro te duci…Daca analizezi prea mult te pierzi in rationamente. Deci preferi sa lasi timpul sa treaca,  sa treaca mai repede, dar cu folos. Sa faci lucrurile sa mearga, sa le intelegi si sa le aprofundezi in mintea ta naiva. Si ajungi cateodata sa te intrebi: ” Unde am fost pana acum?” ; ” Eu de ce nu am stiut?”; „De ce eu?”, „Cum am ajuns aici?” …Sunt multe intrebari la care nu gasesti raspuns…si taci…asculti si taci…Apoi, incepi sa citesti, sa cauti raspunsuri, sa citesti orice…carti, articole, orice are legatura cu un cuvant existent in intrebarea ta fara raspuns…Si te opresti, si meditezi…Si o iei de la capat, cu si mai multa munca de cat inainte…incepi sa gandesti, sa observi, sa alegi…

Esti singura, iti dai seama? Doar tu, tu si cu tine…

Si astepti…

 

Continue Reading