Chemarea noastra la Arsenie Boca

De ziua mea am primit un cadou minunat: implinirea unei dorinte, aceea de a vizita Manastirea Prislop si mormantul lui Arsenie Boca.

manastirea-prislop-34Este incredibil cum a decurs totul! Este foarte clar ca Dumnezeu ne-a oferit protectie pentru a strabate acest drum lung si anevoios. A fost ceva divin, ingerii lui Dumnezeu ne-au ghidat si ne-au dus teferi si nevatamati la destinatie. In conditii normale aceasta excursie nu ar fi putut avea loc. Spun asta pentru ca trebuie sa fii un om nebun ca dupa o zi normala de munca si doar cateva ore de somn, pe o vreme ingrozitoare, cu doi copii mici in masina, sa pornesti la un asemenea drum.

Asa ca am plecat cu mic cu mare , dimineata devreme, undeva dupa orele 2:00 pe o ploaie torentiala catre acest loc sfant. Drumul pana acolo, in majoritatea timpului, a fost lung si greu de parcurs din cauza ploii si pentru ca inca nu se luminase de ziua. Nici un moment nu am simtit teama, eram siguri ca vom ajunge cu bine. Cu cat mi se parea mai greu, cu atat satisfactia ajungerii la destinatie crestea. Din auzite se spune ca daca Sfintul Parinte nu vrea sa ajungi la mormintul lui vei intimpina probleme pe drum si sint numeroase cazurile cind masini si chiar autocare care mergeau in acest pelerinaj au facut accidente sau au intimpinat diverse probleme si nu au ajuns la destinatia finala. Slava lui Dumnezeu pentru mila si iubirea ce ne o poarta, numai datorita Lui am reusit sa ne indeplinim dorinta! „Dorinta” este putin spus, de fapt este vorba despre o chemare, pentru ca asa am simtit, a fost chemati sa mergem acolo.

Am ajuns acolo la orele 8:00 si chiar daca afara ploua,  locul acela era senin si plin de oameni. Linistea sufleteasca si pacea ce te inconjoara dupa ce treci pragul manastirii te invaluie in divinitate…Ceea ce am simtit acolo a fost ceva inaltator si prea greu de exprimat in cuvinte, sufletul meu a regasit o parte din linistea interioara pe care nu o mai simtisem de mult timp. Este o stare frumoasa, cine a fost acolo poate confirma. Te incarci cu energie pozitiva si iti simti sufletul curat, usurat…este divin.

Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale pâna aproape de monument. Manastirea a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu. Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de „Silvas”, dupa satul Silvasu de Sus, gasit pentru prima data in documente in anul 1360. La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan (1920-1955), il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile.Ieromonahul Arsenie Boca a ramas in manastire pana in 1989, an in care a si trecut la Domnul. El a sculptat personal catapeteasma si executat mai multe lucrari de renovare a bisericii si a celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel deal treilea ctitor al manastirii.

Am mers sa ne rugam la mormantul lui Arsenie Boca, din fericire nu am asteptat la rand mai mult de 15 minute. Este o senzatie aparte sa ajungi la mormant, sa traiesti clipa care te incearca la gandul ca acolo este ingropat parintele Arsenie Boca, un sfant al timpurilor noastre. Acolo erau oameni diversi, din toate partile lumii, de toate varstele , dar m-au impresionat cel mai mult oamenii in carucioare, bolnavi pentru ca se putea citi pe fetele lor fericirea si multumirea sufleteasca cand coborau de la mormant. Este ceva frumos, simti raiul, linistea, pacea, iubirea si bucuria de a trai.

M-am gandit inca de acasa cum o sa ma rog, ce ganduri voi avea in fata mormantului si surpriza…cand am ajuns in fata, cuvintele mi-au pierit, nu am mai stiut ce sa spun, ce simt, am simtit o emotie puternica. Aveam lacrimi si nu stiam de ce, de fericire sau tristete…Cred totusi ca au fost de fericire. Nu pot sa descriu in cuvinte, este mult prea frumos sentimentul care m-a incercat.

 

prislop-prislop-(170)

 

Dupa aceea, am aprins lumanari, am lasat pomelnice, am luat apa de la izvor…nici nu ne- am dat seama cand au trecut 3 ore… apoi ne-am urcat in masina pentru a ne intoarce acasa cu sufletele curate incarcate de energie pozitiva si liniste.

Recomand din tot sufletul meu sa mergeti acolo macar o data in viata. Este o mare bucurie sa simti atata liniste si pace in interior, dar si la exterior.

Nu puteam sa inchei  fara sa mentionez cateva din cuvintele Parintelui Arsenie Boca:

Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni şi post, ci vă îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o. Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările, vă veţi bucura. O veţi face?”

„Dragostea lui Dumnezeu pentru un pacatos este mai mare decat a celui mai mare sfant pentru Dumnezeu!” 

Sursa: http://jurnalspiritual.eu

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-prislop-67979.html

 

Continue Reading

Tehnica paharului cu apa

glassEra odata un profesor foarte apreciat de studentii si colegii de la universitatea unde preda. Intr-o zi, profesorul venise la curs cu o întârziere de aproape un sfert de ora ţinand în mână un pahar cu apă.

Nimeni nu şi-a dat seama despre acest detaliu până când profesorul, având paharul cu apă în mână, a început să se plimbe tăcut prin aulă.

studentsd

Studenţii îşi schimbara priviri nedumerite si îşi spuneau in sinea lor: „Cu siguranţă lecţia de astazi va fi despre optimism. Proful ne va întreba dacă e pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Unii vor spune că e pe jumătate plin, alţii că e pe jumătate gol, iar alţii că e complet plin: jumătate apă, jumătate aer! Lecţia asta o ştim deja!”

Profesorul  s-a oprit şi i-a întrebat pe studenţi: „Ce părere aveţi, cât cântăreşte acest pahar cu apă?” Studenţii erau nedumeriţi de întrebare, însă mulţi dintre ei au răspuns: „Paharul are cu siguranţă o greutate cuprinsă între 150 şi 300 grame”. Profesorul le-a raspuns : „Greutatea absolută a paharului cu apă este irelevantă. Ceea ce contează cu adevărat este pentru cât timp îl ţii ridicat”. Bucuros că le-a captat atenţia studenţilor, profesorul a continuat: „Ridicaţi-l  pentru un minut şi nu veţi avea probleme. Ridicaţi-l pentru o oră şi vă veţi pomeni cu un braţ plin de durere. Ridicaţi-l pentru o zi întreagă şi vă veţi pricopsi cu un braţ paralizat”.

Studenţii continuară să-şi asculte cu atenţie profesorul: „În fiecare din aceste trei cazuri, greutatea paharului nu s-a schimbat. Cu toate acestea, cu cât trece mai mult timp, cu atât paharul devine mai greu. Stresul şi preocupările sunt precum acest pahar cu apă. Mici sau mari, indiferent cum vor fi ele, ceea ce contează este cât timp le acordăm. Dacă începem să ne gândim ele de mai multe pe zi, mintea noastră începe să se obosească şi devine nervoasă. Dacă ne gândim în continuu la preocupările noastre, mintea noastră  paralizează”. Profesorul avea întreaga atenţie a studenţilor, fapt pentru care a tras şi concluzia raţionamentului său: „Pentru a vă regăsi seninătatea, trebuie să învăţaţi să lăsaţi de-o parte stresul şi preocupările. Trebuie să învăţaţi să le acordaţi cât mai puţin timp posibil, concentrandu-va atenţia spre ceea ce vreţi, nu spre ceea ce nu vreţi. Trebuie să învăţaţi să puneţi jos paharul cu apă”.

 

Sursa foto: www.pinterest.com

Sursa: https://regelebarbos.wordpress.com/2013/06/17/regaseste-ti-seninatatea-cu-un-pahar-cu-apa/

Continue Reading

Soarta si destin

De multe ori obisnuim sa confundam termenul de soarta cu cel de destin.

 

Soarta reprezinta mediul intern ( informatia genetica pe care o mostenim de la parinti, bunici, strabunici)  si extern ( noi, toti oamenii , ne nastem pe planeta Pamant, intr-o anumita tara, cu o anumita cultura, religie, intr-un anumit mediu, intr-o familie). Tot ceea ce exista inainte de nasterea noastra si nu putem schimba reprezinta soarta.

Tot ceea ce modificam, construim, dezvoltam prin exercitiu sau experiente, reprezinta destinul nostru. Omul in timpul vietii traieste intr-un mediu inconjurator, in spatiul variantelor si are posibilitatea sa faca alegeri. In fiecare moment al vietii alegand sau nealegand ceva noi ne trasam un destin prin viata. Persoanele nascute in acelasi timp, cum ar fi gemenii, au aceeasi soarta dar au un destin diferit. De ce ? Pentru ca in cursul vietii fac alegeri diferite. Sa ne imaginam ca doi gemeni si au propus sa parcurga un traseu si sa ajunga catre aceeasi destinatie. Scopul lor este sa ajunga in acel loc care ii vor face sa se simta fericiti si impliniti. Unul dintre ei merge incet, cu viteza constanta, dar fara sa se opreasca pe drum si  ajunge la aceea destinatie. Celalalt, pe drum mai opreste, mai admira peisajele,  se cazeaza la un hotel, doarme, mai apoi pleaca. Dupa aceea, se imprieteneste cu cineva, mai sta cateva saptamani, dupa aceea realizeaza ca trebuie sa plece, ca lui nu ii place in acel loc si trece o perioada de timp. Pana cand al doilea ajunge la destinatie, primul deja si-a construit acolo o familie, o casa. Soarta lor era asemanatoare, dar destinul lor si l-au creat in functie de alegerile facute.

Toti oamenii se nasc pe acest pamant cu un scop, cu un drum al vietii care trebuie parcurs. Atunci cand facem o alegere ne apropiem sau ne indepartam mai mult de destinatie.

 

 

Sursa foto: www.pinterest.com

 

Continue Reading